Sunrise1

Astrul zilei ... de Elena (si nu mai stiu cum)

E pace-n jurul meu şi-mi este bine
Şi cu sfiala răsăritul îl privesc,
Să văd cum astrul zilei iarăşi vine
Să încălzească raiul pământesc.

Privesc cum razele-i alungă ceaţa,
Pătrunde până-n satul amorţit
Şi parcă strigă tare:-Bună dimineaţa!
-Hei,gospodari,hai, nu va-ţi trezit?!

La viaţă apoi satul se trezeşte
Şi merge fiecare-n treaba lui.
Doar eu rămân că totul mă uimeşte
Şi-aştept să dau bineţe soarelui.

Privesc spre el şi...Doamne,parcă-i viu!
Cu plecăciune-n faţă-i mă închin
Şi îmi promit c-o odă am să scriu
Menită răsăritului sublim.

Şi-mi văd de scris că ştiu că el urmează
Pe calea lui de sus, pe bolta albastră
Şi-atunci când va ajunge la amiză,
Cu dragoste-mi va bate la fereastră.

Şi apoi stăm de vorbă doar puţin.
Îmi spune tot,da,tot ce e de spus,
Răsuflă uşurat cu-n lung suspin
Apoi coboară-ncet,se duce spre apus.

Acolo, când ajunge,priveşte înapoi
Făcându-ne din raze un semn de bun rămas.
Şopteşte-ncetişor să mă-ntorc la voi.
Fără căldura mea eu nu vă las.